M-am mutat pe http://kairost.wordpress.com


Si totusi. Presa este ceea ce stiu eu sa fac. Nu am mutat nicioadata muntii din loc, cu niciun articol. Pentru ca muntii se cer lasati acolo unde este rostul lor. Nu am crezut nicioadata ca ziaristul este chemat sa judece, sa eticheteze, sa creeze revolutii, spasme ori revelatii istorice. Nici ca depesa trebuie sa mizeze pe senzatii. Am privit intotdeauna munca de jurnalist ca pe o provocare intelectuala. Mecanismele, conexiunile, conjuncturile, mizele sunt obiectele de lucru ale unui ziarist, nu simplul fapt, oricat de monstruos ar fi el (in sensul pur etimologic, de iesire din forma). Pentru ca presa sa fie asumata ca profesie, trebuie sa ne stim locul, care este prin excelenta cel al intervalului. Orice derapaj, inspre autoritate ori, din contra, inspre vox populi, lasa intervalul gol. Asa apare impostura.

vineri, 12 martie 2010

Timpul

Am, de cateva zile, un sentiment ciudat al timpului. Atunci cand el era decupat in orele de redactie, prin excelenta ale celorlalte lucruri in afara mea, si orele de "acasa", puteam sa il masor, sa il rasfat sau sa ma iau la harta. Linia care impartea cele doua spatii - redactia si acasa (a se citi articulat) - reusea sa-mi dea un principiu organizator, insesizabil ca atare.

Acum imi simt timpul suspendat. Nu-l mai masor, nemaiavand masura. Nu ma mai iau la harta cu el, nu-mi mai prelungesc ziua in cea de 25-a ora. Nici macar nu imi mai port ceasul la mana.
Publicat de Magda Gradinaru la 08:46
Etichete:

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom)