Cinci din trei

Am cinci vieti pe care le trec una-in-cealalta in pasi de violoncel. Cea de-a cincea, care incepe tarziu in seara, curge in cascade in viata numarul doi, cea din troleul de dimineata. Ma insotesc trecatorii, crancen atintiti in privirea mea care le cauta familiaritatea.

Arareori o gasesc si stiu ca am complici care ar putea oricand sa se aseze la masa mea din cafeneaua din colt, pe care nu v-o las s-o ghiciti. Si nu, nu este cea cu nuc. Nucul este pentru prietenii de care ma leaga grija (de aceea suntem noi frumosi).

In cele mai multe dimineti cobor singura. Nu am vanat nimic, semn ca cea de-a treia viata a castigat pariul. Tin inca in maini cartea, cu palma intre paginile necitite si as mai cere un ragaz, daca as risca lamentatia. Dar nu, nu pot.

A treia viata este cea mai putin a mea.